Ne-am nuntit toată vara. Nunțile sunt de tot soiul, precum mirii. O mireasă preferă o ținută clasică, de prințesă, cu un coc spaniol prins perfect, buchet din trandafiri roz ori bujori, în timp ce alta adoptă un stil modern, fără voal, bucle foarte lejere și rochie cât mai simplă. În timp, nunțile au devenit un soi de afacere. Cu cât ieși mai bine după numărarea banilor primiți în plic, cu atât afacerea a fost mai profitabilă, iar startul în doi e mai promițător. Cam asta e ecuația nunților unde apar invitații drept principali sponsori. E normal să fie așa. Cu toate astea, contează enorm cum ești tratat la o nuntă. La o adică, dacă tot plătești, măcar să mănânci bine, iar mirii să-ți dea nițică atenție.
Nu știu cum sunt alții, însă eu când merg la o nuntă uit de restricțiile dietei pe care o țin. Felul preferat este aperitivul pentru care în ziua respectivă nici nu-mi iau micul dejun. Probabil cunoașteți dezamăgirea când observați că în platoul adus de chelner sunt o grămadă de felii de salam ori șuncă, omniprezenta roșie umplută cu salată de vinete și cașcavalul tăiat în zigzag. Să ne înțelegem, salam tăiat pot să-mi iau de la un magazin de mezeluri, frumos împachetat în hârtie și să-l mănânc pe capota mașinii trasă pe marginea șanțului. Îl pot asezona și cu cașcaval. Dacă sunt chiar pretențioasă, îmi iau instrumentul de ciopârțit frumos și mi-l fac și-n zigzag. Salata de vinete e mâncarea studentului, după zacuscă. Mi-o așază mama cu multă migală în caserole pe care le țin la congelator. De cele mai multe ori, asemenea aperitive sunt debarasate aproape intacte. Mirii zâmbesc, crezând că și-au îmbuibat oaspeții. De obicei, un aperitiv bun e mâncat aproape în întregime, însă dacă omul abia se atinge de el, înseamnă că e, vorba românului, cam nașpa. Între feluri mai suntem îmbiați și de tot soiul de gustări. Alune ori biscuiței, de care nu-mi prea vine a mă atinge. Sunt așezați într-un bol la 10 persoane, fiecare scăldându-și buricele degetelor în ele, după care le atinge hotărât de propria-i gură. Asta dacă are bunul simț să nu-și lingă degetele. Prefer niște pateuri așezate frumos pe un platou pe care le poți lua cu o paletă. Mai e problema fructelor. Le iubesc, nu asta-i problema, dar nu am priceput niciodată de ce se oferă banane?! Pe bune, e maimuțesc să mănânci banane la nuntă. Merele sau perele sunt în aceeași oală. Imaginați-vă o domnișoară elegantă clefăind zgomotos un măr. Restul felurilor de mâncare oglindesc de cele mai multe ori o radicală economie și lipsă de imaginație. Cartofii sunt răsfirați pentru a părea mai numeroși, ciorba ajunge numai până la jumătatea castronului, iar lista continuă. Măcar la asemenea ocazii ne permitem să gâfâim de sătui, însă nu ni se permite. Am fost plăcut surprinsă să văd la o nuntă că sarmalele au fost servite în coajă de pâine. Inedită idee și mult mai fericită decât 3-4 sarmale înșirate pe farfurie cu o mămăligă leșinată lângă. Asta numesc eu atenție la detalii. Tortul este un mit. Asta pentru că de cele mai multe ori e grețos și înțesat cu tot soiul de creme. Prefer unul simplu, cu fructe, care să mă facă să uit gafele de pe parcursul serii. Mai e și problema sucului. Oameni buni, la nuntă mergem să bem suc, nu să ni se facă băltoacă în stomac de apă că sucu-i scump!
Cel mai dureros este atunci când mirii n-au nicio treabă cu tine în calitate de invitat. Unii nici nu te invită la fotografii, iar cei care o fac uită să le mai și trimită. Iubesc atunci când primesc fotografia cu mirii în plic. Este un semn de respect, care arată că nu ai făcut un gest de bunăvoință în van. Am mers la tot soiul de nunți. Nu am întâlnit niciuna perfectă, însă mă simt profund jignită atunci când simt că nu mi se acordă respect, iar tot ce contează e plicul. Parc-aș fi jefuită.
* Titlul postării este preluat dintr-un ziar din vremea comunismului, asta pentru a nu primi porecla de domnișoara Ponta :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu