A fi medic ori călău? Asta-i întrebarea...

Atât cât mă ajută forțele și rațiunea, prescripțiunile mele să fie făcute numai spre folosul și buna stare a bolnavilor, să-i feresc de orice daună sau violență.
                                                                         Hipocrate

Ca să te tratezi la vreun medic în România trebuie să ai sânge rece. Mult sânge rece. Asta pentru că se poate întâmpla orice. Pe lângă asta mai ai nevoie de un plic doldora de bani, sacoșe cu lapte, caș și țuică și mai ales o atitudine slugarnică în fața medicului. Pană la urmă, el e cel cu carte, iar viața ta ori a celor dragi atârnă de bunăvoința lui. De oprit tonul superior și remarcile nesimțit de ironice nu prea ai cum. Omul a studiat medicina, nu bunele maniere ori empatia... În plus, saloanele sunt de doi bani. E bine dacă nu prinzi loc într-un salon mixt. Cei care au avut de-a face cu medicii știu că există și această posibilitate. Adică să dormi și cu femei și cu bărbați. Mirosul este mai mult decât pregnant, iar gândacii colcăie. Bani nu sunt de investit în spitale. Se poate investi ceva ce n-are preț și poate aduce mult bine: spiritul pe profesionist împletit cu bunul simț.

La noi nu există așa ceva. În plus, se pare că nu ajung pericolele din trafic unde dai peste tot soiul de zevzeci vitezomani și inconștienți sau de pe stradă când poate să-ți dea vreun psihopat în cap (pentru ca apoi poliția să n-aibă 1000 de lei pentru a analiza probele ADN, dar asta e altă poveste). Pericolul este să dai peste un cretin de medic care să te nenorocească. Un flăcău în floarea vârstei a murit la Sibiu având o banală tăietură la încheietură, pentru că medicul a trebuit să se ducă dincolo să-i aducă o mască de oxigen. Cum se explică, oare, delăsarea unui pseudo-medic părinților a căror carne tremură a tragedie? Un alt tânăr a murit pentru că dispecerul a uitat să trimită ambulanță. Oameni buni, nu e ca și cum ai uitat să iei pâine! Acum se pregătește înmormântarea nefericitului. Pe lângă aceste cazuri fatale, mai există și deja-obișnuitele neatenții. Adică se mai uită câte una, alta prin organele pacientului. În schimb, nu există pic de milă și de obraz când vine vorba să ceri bani unui viitor tătic în schimbul unei atenții de naștere, nu de chiuretaj. 

Nu voi nega faptul că există și excepții. Adică doctori blânzi ce, dacă ești bătrân te tratează cu respect de fiu către părinte, ori de ești tânăr, îți poartă o grijă părintească. Acești medici nu ar trebui să reprezinte minoritatea

Cu toții avem pacienți în familie. După nenumărate nesimțiri ale așa-zisului monstru sacru al oftalmologiei în România, tatăl meu a decis să se trateze în Italia. Acolo este măcar considerat om. Cazuri identice mai există. Așteptând ca ușa medicului unde era programată, o cunoștință a avut în final tupeul să deschidă ușa. Medicul era tare ocupat. Se juca Mario pe calculator. A scris o rețetă-n scârbă și hap, ți-am luat banii! O femeie a fost aproape ucisă din pricina unei concentrații mult prea mare de citostatice.  În tot acest peisaj, holurile spitalelor sunt pline de oameni cu figuri schimonosite de suferință și care măcar speră să dea de bine. Își iau și ultima bucată de pâine de la gură pentru a li se oferi atenție. Trăim în capitalism. Totul are un preț. Medicii români au ajuns precum niște vulturi ce ciugulesc din cele mai necăjite stârvuri. Mă cutremur când mă gândesc cum se pot duce liniștiți acasă, sau cum pot dormi... Nu se mai poartă să fii empatic. Cu empatia nu-ți faci piscină, nici nu-ți permiți vacanțe-n locuri exotice. Avem o viață până la urmă, aceea trebuie trăită. Nu înțeleg de ce a lor e mai prețioasă.

.Când vine vorba de sarcasm, Ada Milea este o maestră. Click!