Cloșca prinde viață...:P

   După două luni de la lansare, blogul de față e în mare sărbătoare. A reușit cu chiu cu vai să depășească pragul psihologic de o sută de accesări. Adicătelea, cam câte adună un filmuleț cu eleve păruindu-se în curtea școlii, la zece minute de la postarea pe You Tube. Dacă e să mai punem la socotelă că cea mai înfocată cititoare a blogului (adică Bettina, soția mea) e vinovată pentru o maaaare parte din accesări, și dacă mi se confirmă bănuiala că nici părinții, socrii, frați, cumnați, veri, etc, nu sunt străini de treaba asta, cele o sută de accesări abia dacă se-mpart... Pe prieteni nu-i mai pun la socoteală, că ies pe minus...:))) Tocmai d-aia sunt jurnalist cu patalama, dar mă țin de alte-alea. Pentru că se omoară lumea citindu-mă...:P
 Oricum, nu gâtuim noi optimismul dacă el e bine-mersi. Prima țintă a fost atinsă. Are blogul o sută de accesări? Are! De acum înaine numărul de accesări va fi afișat, ca să vadă tot românul cum stăm. Următorul prag e mia de accesări. Dacă se va întâmpla chestia asta vreodată, devenim profi. Voi personaliza pagina (mă gândesc la o caricatură faină cu cloșca și cu ai ei puradei), mărim echipa de blogo-puradei și creștem pretențiile la materiale. În ritmul ăsta pot să promit că voi cumpăra și Google-ul, pentru că până atunci mai este...hăăăăăăăt vreme. Așadar, dă-i-nainte cu poveste, că-nainte mult mai este!

P.S. Are cineva idee unde tre' să apăs ca să mi se afișeze numărul de accesări?...